Fenomenul de sexting consensual deturnat printre adolescenți. Frecvență, percepții și recomandări de abordare a problemei de către școală

Creșterea rapidă a folosirii rețelelor sociale online în rândul tinerilor din Europa este legată de importanța rolului acestora în crearea identității și a intimității, două sarcini de dezvoltare esențiale în adolescență. Studiul Prieteni 2.0. Calitatea “prieteniei” în epoca rețelelor de socializare online. Uzul și abuzul informațiilor cu caracter personal de către adolescenții din România – găzduit de Institutul de Sociologie al Academiei Române și realizat de dr. Monica Barbovschi (dir. de proiect), dr. Anca Velicu și dr. Bianca Balea – a explorat legătura dintre calitatea prieteniei în epoca rețelelor sociale și experiențele de abuz de informații personale care au loc în spațiul virtual pe aceste platforme. În cadrul proiectului Prieteni 2.0 a fost realizat un studiu de caz pentru înțelegerea situației de sexting consensual deturnat (sau “revenge porn”, “revenge sexting”), care reprezintă acea situație în care fotografii intime ale unei persoane care au fost trimise pentru folosire privată altei persoane sunt distribuite în cerc mai larg de către destinatar, fără acordul persoanei care a trimis pozele. Deși majoritar în spațiul public acest fenomen este abordat într-un discurs normativ, conform căruia sexting-ul este un comportament intrinsec rău și condamnabil la adresa victimei, în literatura de specialitate apare și discursul ‘normalizant’ care concepe sexting-ul ca fiind o pratică normală în dezvoltarea intimității sexuale a adolescenților în era digitală, deturnarea acestei practici reprezentând un abuz din partea destinatarului inițial. Acest tip de abuz a suscitat atenția cercetătorilor și oamenilor care se ocupă de politici publice în sfera educațională prin urmările negative de natură socială și psihologică pe care le are asupra victimei, dar și prin influența socială pe care o are prin perpetuarea stereotipurilor de gen și standardului dublu în evaluarea unui comportament (în măsura în care deseori sexting-ul este (mai) blamat atunci când fetele îl inițiază). La nivel practic, miza studierii acestui fenomen privește implicarea școlii, ca instituție educativă, în campaniile de conștientizare a situațiilor de sexting, dat fiind că studiile arată că astfel de campanii pot să-și rateze ținta dacă nu înțeleg semnificația sexting-ului în rândul adolescenților, abordând astfel greșit fenomenul.

Notă metodologică: aceste rezultate se bazează pe datele cantitative ale proiectului Prieteni 2.0. Culegerea datelor s-a realizat în perioada 2016-2017, pe eșantioane reprezentative de elevi de gimnaziu și liceu în Cluj și București. Culegerea datelor s-a realizat în școli, prin chestionar auto-aplicat, pe hârtie sau online, rezultând un eșantion total de 1600 de elevi. În cadrul anchetei pe bază de chestionar, adolescenților (11-18 ani) le-a fost prezentată o situație ipotetică, în care o poză nud trimisă în cadrul unei relații romantice de către o fată pentru uzul privat al partenerului este făcută publică de către acesta în urma despărțirii – și au fost puși să își imagineze/ să evalueze urmările situației, pe de o parte, din perspectiva victimei (unde a fost urmărit impactul general, impactul emoțional și capacitatea de reziliență) și, pe de altă parte, din perspectiva martorului-prieten, atât al fetei, cât și al băiatului. Pentru a măsura gradul de răspândire a unei astfel de situații în rândul adolescenților, aceștia au fost întrebați dacă au fost implicați în astfel de situații, în calitate de victimă, agresor sau prieten.

Rezultatele studiului arată că:

● În ceea ce privește Postarea publică sau retrimiterea către alte persoane a unor poze nud sau semi-nud care au fost inițial trimise unei persoane în mod privat, 5% au declarat că au făcut și ei acest gest cuiva (agresori), 6% au declarat că li s-a întâmplat lor personal acest lucru (victime) și 17% că acest lucru s-a întâmplat unor prieteni.

● Majoritatea adolescenților percep sexting-ul consensual deturnat ca fiind problematic, 75% declarând că este o problemă foarte gravă și 14% că este oarecum o problemă. Totuși, 6% dintre ei acceptă ca total neproblematică această situație (‘este OK’), în timp ce 5% consideră că este OK dacă este făcută în glumă.

● Atât fetele cât și băieții consideră această formă de abuz de informații personale ca fiind problematică; totuși, procentul băieților care îl consideră acceptabil (17,6) este sesizabil mai mare decât procentul fetelor care consideră același lucru (3,5%).

● Percepția asupra vinei în cazul sexting-ului deturnat: o treime dintre respondenți consideră sexting-ul și nu deturnarea acestuia ca fiind problematică, plasând (în 32% dintre răspunsuri) vina pe seama fetei că s-a implicat în actul de sexting. Transmiterea mai departe a pozelor de către băiat, destinatarul inițial, a fost blamată de 26% dintre respondenți, în timp ce 12% consideră că prietenii, care au făcut publice pozele, sunt de vină.

● În ciuda faptului că atunci când au fost întrebați despre aspectul etic al situației ipotetice prezentate majoritatea adolescenților au blamat victima (ca inițiatoare a actului de sexting), când au fost puși să se situeze în poziția prietenului victimei sau al agresorului, respondenții s-au repoziționat și, aproape jumătate dintre ei, s-au declarat dispuși să susțină emoțional victima sau să o apere în mod public. Mai mult, în timp ce un sfert dintre ei considera că victima a greșit și “ar certa-o”, doar 4% declară că s-ar îndepărta de ea și 5% nu s-ar implica considerând că nu este problema lor.

● La polul opus, în timp ce doar 26% dintre adolescenți au fost dispuși să atribuie vina situației respective băiatului, dacă ar fi prietenul acestuia percepția lor cu privire la moralitatea actului s-ar schimba. Astfel, cei mai mulți (41%) consideră că prietenul lor a greșit și ar încerca să îl “îndrepte”, în timp ce 21% s-ar distanța de el. Doar 12% s-ar poziționa alături de agresor oferindu-i susținere publică și 4% l-ar “ajuta” în actul de deturnare a comunicării inițiale, distribuind poza mai departe.

● Dacă ar fi prietenul sau prietena băiatului, 15% din adolescenți nu ar simți nevoia să se poziționeze în niciun fel și nu s-ar implica în această situație, spre deosebire de situația opusă (prietenul/prietena victimei) unde doar 5% ar sta deoparte.

Recomandări: Abordarea sexting-ului într-un cadru obiectiv și realist în școală

Rezultatele studiului de caz pe sexting-ul deturnat oferă câteva elemente importante pentru abordarea acestor situații în cadrul unor viitoare campanii publice sau în școală în cadrul diferitelor lecții (e.g. dirigenție, ICT, filosofie sau etică etc.). Unele cercetări internaționale care au implicat și România (e.g. EU Kids Online și Net Children Go Mobile) au arătat că, la acest moment, școala e un actor pasiv în educația pentru folosirea în siguranță a internetului, ignorând total fenomenul de sexting deturnat. Subiectul comunicării romantice dintre adolescenți prin sexting pare să fie unul tabu pentru școală, care preferă o viziune simplificatoare, considerând toți adolescenții doar sub aspectul statutului lor legal de “minor”, negându-li-se dreptul la o viață romantică sau sexuală asociată cu capacitatea de acțiune. Pe de altă parte, datorită răspândirii tehnologiei digitale care permite cu ușurință înregistrarea și trimiterea mai departe a fotografiilor, materialelor video și audio, aceste activități sunt la îndemâna tinerilor. De aceea recomandăm:

● Abordarea acestui subiect în cadrul diferitelor ore la școală și prezentarea lui într-o manieră mai complexă, iar nu strict în paradigma “blamarea victimei”.

● Depășirea încadrării acestui risc ca fiind unul care le privește doar pe fete.

● Deși este bine ca tinerii să fie conștienți de riscul la care se expun când trimit astfel de conținuturi, abordarea subiectului în cadrul școlii ar trebui să se refere la riscurile juridice la care se expun agresorii (e.g. abuz de date personale) și de asemenea la riscurile la care se expun martorii (oricine primește astfel de conținuturi și le descarcă în dispozitivul propriu este pasibil de deținere de pornografie infantilă).

● Cercetarea noastră a arătat că tinerii își schimbă atitudinea față de acest subiect atunci când sunt puși să empatizeze cu victima (i.e. situația de a fi prietenul/ prietena victimei). Astfel este necesară o abordare a situațiilor într-o manieră contextualizată pentru a le permite tinerilor să se identifice cu victima și să iasă din paradigma numită în literatură efectul persoanei a treia, conform căreia judecăm că se poate întâmpla altora, nu și mie.

● Este necesară de asemenea o perspectivă critică, care să atragă atenția asupra construcției masculinității și a feminității și asupra dublului standard la nivel social. Întreținute de multe ori de cultura populară (e.g. versurile cântecelor, filme și seriale populare la televizor), aceste construcții care devin privire stereotipă denaturează de multe ori în situații problematice care au în centru problema coerciției și a abuzului. Înțelegerea acestor mecanisme sociale și deconstrucția lor este astfel importantă, alături de înțelegerea implicațiilor legale, în prevenirea situațiilor de deturnare a sexting-ului consensual, prin asigurarea unui climat de responsabilitate și respect reciproc în mediul online.

Raportul sintetic al proiectului Prieteni 2.0

Aici puteți consulta raportul extins în limba română, rezultat în urma proiectului de cercetare.

Looking at young people’s aggressive behaviour online – acceptability of personal data misuse situations among Romanian adolescents

Personal data misuse situations (PDM) are a form of relational aggression that is increasingly common among adolescents interacting online on social network sites, and might involve privacy violations, such as hacking of profiles, or sharing nudes without permission, or falsifying information (such as setting up slanderous pages) to damage someone’s reputation. Although these forms of aggression are prone to undermine trust and connection between peers, young people’s perceptions of PDM situations vary in terms of acceptability, indicating that some behaviours might become forms of normalized aggression.

However, as boyd (2014) shows, adolescents develop specific norms around privacy (and hence, around what constitutes privacy violations, hereby referred to as Personal Data Misuse, abbreviation PDM), which might come at odds with the adult perception of privacy. Moreover, adults and young people do not use the same words to designate behaviours, the latter being more reluctant to use “bullying” and “cyberbullying” as umbrella words, preferring instead “drama”, “gossip”, “rumors” etc. (boyd, 2014, pp. 136-138).

girl-1848477_640

In the context of social media use by young people, the evidence points towards a positive relation between the extent to which one uses the internet and social media engagement in different types of communication and activities online, and the risk of exposure to or experiencing problematic or bothersome situations, including PDM, as in the “higher use, higher risk” model derived from the EU Kids Online data (Livingstone et al., 2011). Nonetheless, the ubiquitousness of toxic peer interactions online (examples used by Women’s Network PEI, 2014 include use of electronic media to humiliate, harass or threaten their peers) makes it particularly difficult to distinguish the links between normalized aggression and friendships young people develop. Cyberbullying as a form of routine mistreatment and abuse is something young people confront on a daily basis (Myers, 2014). However, often young people who had someone say mean or cruel things to them, or who have received threats online shrug it off as not a big deal – 70% of a Canadian representative sample of young people, grades 4 to 11, say these things are not a serious problem (Women’s Network PEI, 2014). The same study reports 55% of young people who had engaged in mean or cruel behavior online claiming they were ”just joking around”. Finally, almost 40% of young Canadians declare to have been both the recipient and deliverer of mean behavior online, a similar figure to the EU Kids Online results, which points both to the difficulty of distinguishing between individual “bullies” and “victim”, but also towards a culture of normalised interpersonal aggression.

The Romanian data from EU Kids Online show a distinctive picture of a statistically documented online aggressive climate that is nevertheless dismissed by children as being ‘only jokes’ or ‘normal’ behaviour. Thus, the aggression is widely spread in this country, the results placing Romanian children as the second most abused children both online (13% saying they have been victims, against a European mean of 6%) and offline (41% have been victims, against 19% the European mean) (Livingstone et al., 2011, p. 63). In 2014 Romanian children who declared that they have been victims of an online aggression increased to 41%, with the European average at 23% (Velicu, Mascheroni & Ólafsson, 2014). Nevertheless, regarding the perception of these situations, the harm they experience and the acceptability of them, both qualitative and quantitative data show a high tolerance of this status quo, reflected in the relatively low level of harm reported and a tendency to minimize these situations that manifested during the qualitative interviews (Velicu, 2014).

As young people embrace digital media as part of their daily communication routines, it is important to investigate how their practices of relating to peers online (including those deemed as problematic, such as PDMs) are connected to their perceptions and practices around privacy, their ideas of what constitutes acceptable and unacceptable online practices and wider issues around consensual relationships.

Aim of study

Based on the qualitative data collected in the Friends 2.0 project in Romania (2015-2017), we aimed to explore Romanians’ experiences of PDM in their own words and to understand their acceptance (or lack thereof) of these situations as something that is “normal to happen”, in the sense of normalization as a social process (Foucault, 1990). Secondly, drawing on survey data, we further explored the connection between acceptability of PDM situations, social inclusion and several dimensions of friendship quality (operationalized in specific dimensions, namely mutual validation, reciprocal help, self-disclosure, solving of conflicts, companionship and exclusivity, Ladd, Kochenderfer, & Coleman, 1996). Thirdly, due to the documented similarities between being a victim of cyberbullying situations and young people engaging in bullying behavior themselves (in the EU Kids Online survey, among those who have bullied others online, 41% have themselves been bullied online – Livingstone, Haddon, Görzig, & Ólafsson, 2011), we are further interested in observing the normalization behaviors/ perceptions (i.e. any differences between “targets” and “doers” in terms of their perceptions of acceptability) and to reflect on the social climate of online aggression and the strength of adolescents’ peer connections.

Results

The attitudes towards these PDM situations varied, as the qualitative data showed. Young people in our study engaged in relational aggression towards their friends, but also teamed up against outsiders which, as reported by other research, is connected to increased intimacy and closeness within the friendship dyad (Grotpeter & Crick, 1996). Even if the leading media discourses see PDM as problematic by default (Ponte, Bowens, & Mascheroni, 2009), children perceive some of these experiences in a rather playful manner (boyd, 2014). For example, posting unflattering pictures of their peers is considered acceptable in specific contexts (e.g. birthdays), but one requires a repertoire of social skills in order to determine the appropriateness of specific actions. Others choose to downplay the severity of some situations involving adult-perceived blameworthy actions such as non-consensual sharing of intimate photos, but most young people acknowledge the problematic nature of non-consensual sharing of nude pictures. Apart from when they occur in a playful paradigm (which could nevertheless cause harm in targeted person), non-consensual acts are embedded in young people’s interactions, either in a vicious circle (the logic behind being: ‘someone did this to me, so I am entitled to do it further or back to them’), or under social pressure (e.g. romantic couples expected to exchange passwords and have access to each other’s accounts).

In a second stage, a list of problematic (at least for some of the interviewed youth) situations mentioned in the qualitative exploratory stage of the project was entered into a questionnaire and further investigated in the survey data where youth were asked about how acceptable they judge these situations to be. We next explored the connection between the acceptability of PDM situations and several dimensions of friendship quality, from which two (conflict and self-disclosure) have been retained for the analysis, then included distinctions between being involved in PDM situations as either target and doer, to observe the normalizing behaviors (e.g. being bullied gives one green light to bully others, since everyone is doing it). Finally, a scale of social inclusion and several items of SNS use were added to the model.

The majority of youth tend to identify cyberbullying as bothersome and something that happens to everyone, however young people tend to have a distinct idea about what constitutes “serious” stuff and what is meant only as “joking around”. However, the normalization of toxic interactions is in itself, a concern (Women’s Network PEI, 2014). Our data revealed significant overlaps between being a target of PDM situations and further engaging in those behaviors (almost a .5 correlation at p<.001 , with percentages varying from 25% to 59% of targets becoming doers themselves), with significant gender differences, boys being more likely to become doers in situations considered less acceptable.

As reported by previous research (Smahel & Wright, 2014), boys tend to find more acceptable all situations. More gender differences revealed boys being more likely to become doers in situations considered less acceptable (e.g. “Hacking an account and sending rude messages to contacts”, “Making public or sharing without permission nude or semi-nude images that someone sent as private”). Some of the observed differences in being involved in a PDM practice as a doer might be related to social skills or lack thereof from boys’ part (e.g. appropriateness of tagging someone in a picture), whereas others could be related to differences in technical skills (e.g. those required for hacking an account), which are also gendered (as per EU Kids Online data, with boys reporting more digital skills than girls, Livingstone et al., 2011).

Social media did not have a direct impact on acceptability of PDM situations, but frequent use was mediated by self-disclosure and conflict, and involvement in a problematic situation as target or/and doer. This finding aligns with previous research that proposes a “higher use, higher risk” (EU Kids Online results, Livingstone et al., 2011), where more diverse and intense uses lead to both increased opportunities and involvement in risky situations online.

Previous research showed that both bullies and victims are at risk of being rejected by their peers (Warden & McKinnon, 2003). In our study, social inclusion holds a negative direct and indirect effect on PDM acceptability, through being involved in PDM situations as target or doer. Thus higher levels of social inclusion decrease chances of becoming target/doer. These findings highlight once again the importance of the social connections that adolescents have with others (e.g. friends, family, neighbors). If they feel accepted, young people are less likely to become targets of bullying behavior or even bullies themselves.

We next looked at dimensions of friendship practices and their connection to PDM acceptability. First, having conflictual relationship with their best friends makes adolescents more likely to get involved in PDM situations as doers. Furthermore, the same variable works as a mediator between gender and social media use and being involved in PDM situations as both target and doer. Furthermore, self-disclosure works as a mediator between social media use (more active use and a larger number of SNSs used lead to higher levels of self-disclosure) and engaging in PDM situations, which might indicate either that revealing too much of one’s self online could pose a risk to one’s privacy, or that “higher use” results in “higher risk”, as per EU Kids Online model (Livingstone et al., 2011).

Finally, we looked at how being involved in PDM situations connects to acceptability of said situations, as previous research showed there’s both an overlap of being a target and a doer (as per European and Canadian data, see Livingstone et al., 2011 and Women’s Network PEI, 2014), and that young people tend to minimise the impact of said behaviours as something trivial. We found that being engaged in a PDM situation positively impacts the acceptability scores for these kind of situations. However, being involved in more PDM situations as doer leads to higher levels of acceptance than being involved as target. These findings offer partial support for the normalisation of social climate of aggression, but indicate that other variables related to social media use, social inclusion and quality of friendship also have an impact. Limitations related to the cross-sectional design should be further addressed in studies of long-term effects of aggressive behaviour online and strength of personal connections.

References:

boyd, d. (2014). It’s complicated: The social lives of networked teens. New Haven, CT: Yale University Press.

Foucault, M. (1990). The History of Sexuality, Volume I: An Introduction. New York: Vintage.

Ladd, G.W., Kochenderfer, B.J., & Coleman, C.C. (1996). Friendship quality as a predictor of young children’s early school adjustment. Child development 67(3): 1103-1118.

Grotpeter, J. K., & Crick, N. R. (1996). Relational aggression, overt aggression, and friendship. Child Development, 62, 2328-2338.

Livingstone, S., Haddon, L., Görzig, A., & Ólafsson, K. (2011). Risks and safety on the internet: the UK report. LSE, London: EU Kids Online.

Myers, C.A. (2014). Bullying as abuse. In W. Taylor (Ed.), Youth Justice Handbook: Theory, Policy and Practice (pp. 50-60). Cullompton: Willan Publishing.

Smahel, D. & Wright, M. F. (2014). The meaning of online problematic situations for children: results of qualitative cross-cultural investigation in nine European countries. EU Kids Online, London School of Economics and Political Science, London, UK.

Ponte, C., Bowens, J., & Mascheroni, G. (2009). Children and the internet in the news: Agency, voices and agendas. In S. Livingstone and L. Haddon (Eds.), Kids Online (pp. 159-172). Bristol: Policy Press.

Velicu, A., Mascheroni, G., & Ólafsson, K. (2014). Riscuri și oportunități în folosirea internetului mobil de către copiii din România. Raportul proiectului Net Children Go Mobile. București: Ars Docendi.

Warden, D., & McKinnon, S. (2003). Prosocial children, bullies and victims: An investigation of their sociometric status, empathy and social problem-solving strategies.British Journal of Developmental Psychology 21(3): 367–385. DOI: 10.1348/026151003322277757.

Women’s Network PEI (2014). Taking Stock of Cyberbullying: A Scan of the PEI Context. PEI Department of Environment, Labour & Justice, funded by Justice Canada, Youth Justice Fund. Available from: http://www.gov.pe.ca/photos/original/ELJ_CyberBully.pdf.

Body image, social media and friendship for Romanian adolescents

Social media and its role in promoting (un)healthy beauty standards and body image satisfaction for young people has been of increased concern. Norms related to thinness and body-size were shown to be connected to the development of eating disorders (Cooley & Toray, 2001; Cusumano & Thompson, 1997), triggered as early as childhood (Kostanski & Gullone, 1999). Media and more recently social media, has been proven to play a key role in promoting and reproducing beauty norms and standards (Fardouly, Diedrichs, Vartanian & Halliwell, 2015), affecting predominantly girls and women, although boys and men are subjected to pressures to conforming to beauty standards, such as fitness and ahtletic abilities, especially during adolescence (Smolak & Stein, 2006; Cafri et al., 2005; Ricciardelli & McCabe, 2004).

selfie-489119_640

With the growing popularity of social media for adolescents in Europe and Romanian ones in particular, the impact of these mechanisms for young people developing a (un)healthy image of themselves is worthy of investigation. Adolescence in particular is a period which marks the growing importance of peer connections. In particular, exposure to idealised images of self and others in media and social media can have a negative impact on girls and women’s self-evaluations and overall well-being (Fardouly et al., 2015), especially for adolescent and pre-adolescent girls, for which more time spent on Facebook was associated with greater body image concerns (Tiggemann & Slater, 2013; 2014). Moreover, comparisons with peers show to have a stronger effect on body image concerns among adolescent girls than comparisons with professional models (Carey, Donaghue & Broderick, 2014).

In our study, we aimed to contribute to existing research by looking at the connection between social media use, friendship practices and dimensions, and body image perceptions, drawing on the quantitative sample of 980 (total out of 1600) questionnaires collected with adolescents 14 to 18 in the Friends 2.0 project (2015-2017) in Romania. Taking into account that beauty is conceptualised differently across cultures, we argue that Romania provides an interesting case for examining body image perceptions among adolescents, in the context of massively Westernized feminine consumer culture in the post-communist era, fueled by the rapid adoption of social media among youth over the past decade.

For the Body Image Scale we used 11 items, short-form of 2 scales, one of 21 items of the “Objectified Body Consciousness” scale developed by McKinley & Hyde (1996 ) and another of 21 items of the “Body Esteem Scale in Adolescents and Adults” (Mandelson, Mandelson & White, 2001). The factor analysis revealed two components, which we named named BIS- Standards & shame” and the second one “BIS- Successful social life”. The first factor had items such as “I feel ashamed of how I look. “ or “When I see my friends’ photos I feel that I don’t look good enough.”, while the second one had items such as “My look helps me to make new friends.”

Since we were interested in assessing the connection between friendship practices and body image, we used a friendship scale we developed, which was composed of five dimensions, validation (α= .725; 8 items Total) – e.g. My friends tells me I am his/her friend; aid (α= .738; 6 items Total) – e.g. If someone talks bad things about me (on internet groups, Facebook), my friend defends me; self-disclosure (α= .778; 6 items Total) – e.g. When something bothers me I always talk to my friend; conflict (α= .728; 6 items Total) – e.g. At least once my friend blocked me on a SNS account when we had a fight. To test the quality of friendship, this scale was reversed (0= low conflict; 3=high conflict); and exclusivity and companionship (α= .713; 7 items Total) – e.g. I would give my password to my friend because I trust him/her.

Consistent with previous research, in general boys report higher body image scores, while girls report higher scores for feeling ashamed about their bodies (Rodin, Silberstein & Striegel-Moore, 1984). As in some of the previous research (Fardouly et al., 2015), social media use in itself does not impact directly how adolescents feel about their body, but the relationship is mediated by peers. However, Facebook has an impact on both internalised standards and shame and how successful they feel in their social life if they report conflictual relationships with their peers. Instagram and Snapchat use, as well as popularity were positively connected to internalised body standards and shame. However, the same platforms had a positive effect on successful social life if adolescents engaged in validation, self-disclosure and exclusivity practices with their friends.

We next looked at several friendship practices (constructed in dimensions of friendship with their best friend, namely self-disclosure, validation, and exclusivity practices, but also the level of conflict within the relationship). Intriguingly, experiencing conflictual practices with their best friends increases positive perception of body image with regards to Successful social life (which can signify that peer relationships, whether conflictual or not, are important at this stage for building a positive body image self-perceived as socially approved). Additionally, the Standards and shame factor shows positive correlations with the self-disclosure, exclusivity and conflict dimensions, suggesting that high levels of these practices increase the levels of body shame. One explanation could be that, according to previous research, appearance conversations with friends, pressures for thinness, conflict, teasing and conflict with peers might increase body dissatisfaction (Thøgersen-Ntoumani et al., 2016; Gondoli et al., 2011).

Finally, we examined gender differences and, as hypothesised, we found differences for both social media use and friendship practices. For boys, friendship practices among best friends have a greater impact on Body Standards & Shame (consistent with Ricciardelli, 2012, p. 184), whereas the use of Facebook means more more conflictual practices which leads to more internalised Standards & shame. Facebook was connected also to validation practices that led to more self-disclosure, which in turn caused increasing Body shame. These connections might be explained by the practices of teasing between adolescent boys (Ricciardelli, 2012). For adolescent girls, self-disclosure practices had no effect, instead practices of exclusivity did. Similarly with boys, conflictual relationships with friends led to more internalised standards and shame. Here too, Facebook had an indirect effect through conflictual practices, increasing the level of shame. Interestingly, Facebook had a positive effect on body image and successful social life through conflictual practices. Additionally, Instagram or Snapchat use also predicts via validation practices higher confidence in own body image. In contrast with the boys, all dimensions of friendship practices, conflict, exclusivity and validation had a positive direct impact on how successful they feel about their social life in connection with their body. Moreover, the more validation girls engage in, the more exclusivity practices, which leads to better image with regards to social life.

References:

Cafri, G., Thompson, J. K., Ricciardelli, L., McCabe, M., Smolak, L., & Yesalis, C. (2005). Pursuit of the muscular ideal: Physical and psychological consequences and putative risk factors. Clinical psychology review, 25(2), 215-239.

Carey, R.N., Donaghue, N., & Broderick, P. (2014). Body image concern among Australian adolescent girls: The role of body comparisons with models and peers. Body Image, 11(1): 81-84. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2013.09.006.

Cusumano, D. L., & Thompson, J. K. (1997). Body image and body shape ideals in magazines: Exposure, awareness and internalization. Sex Roles, 37, 701–721.

Cooley, E., & Toray, T. (2001). Body image and personality predictors of eating disorder symptoms during the college years. International Journal of Eating Disorders, 3. 28–36.

Fardouly, J., Diedrichs, P. C., Vartanian, L.R., & Halliwell, E. (2015). Social comparisons on social media: The impact of Facebook on young women’s body image concerns and mood. Body Image, 13: 38-45, https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2014.12.002.

Gondoli, D.M., Corning, A.F., Blodgett Salafia, E.H., Bucchianeri, M.M.,Fitzsimmons, E.E. (2011). Heterosocial involvement, peer pressure for thinness, and body dissatisfaction among young adolescent girls. Body Image, 8(2): 143-148. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2010.12.005.

Kostanski, M., & Gullone, E. (1999). Dieting and body image in the child’s world: Conceptualization and behavior. Journal of Genetic Psychology, 16. 488–499.

Mendelson B.K., Mendelson, M.J. & White, D.R. (2001). Body Esteem scale for adolescents and adults. Journal of Personality Assessment, 76(1), 90-106.

McKinley, N. M., & Hyde, J. S. (1996). The objectified body consciousness scale: Development and validation. Psychology of Women Quarterly, 2. 181-215.

Ricciardelli, L.A. (2012). Body image development – adolescent boys. In Thomas F. Cash (Ed.). Encyclopedia of Body Image and Human Appearance, (pp. 180–186). Elsevier.

Ricciardelli, L.A., & McCabe, M. P. (2004). A biopsychosocial model of disordered eating and the pursuit of muscularity in adolescent boys. Psychological bulletin, 130(2), 179.

Rodin, J., Silberstein, L., & Striegel-Moore, R. (1984). Women and weight: A normative discontent. Nebraska Symposium on Motivation, 32, 267–307.

Tiggemann, M., & Slater, A. (2013). NetGirls: The Internet, Facebook, and body image concern in adolescent girls. International Journal of Eating Disorders, 46, 630–634. http://dx.doi.org/10.1002/eat.22141.

Thøgersen-Ntoumani, C., YauYin Ng, J., Ntoumanis, N., Chatzisarantis, N., Vlachopoulos, S., Katartzi, E.S., Nikitaras, N. (2016). ‘Mum’s the word’: Predictors and outcomes of weight concerns in pre-adolescent and early adolescent girls. Body Image, 16: 107-112. https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2015.12.004

Chestionarul despre prietenie

Salut,

Ne bucurăm că ai acceptat să faci parte din studiul nostru despre calitatea prieteniei pentru adolescenții din ziua de azi.

Te rugăm să accesezi acest link și să introduci parola comunicată de noi.

Îți mulțumim!

Echipa Prieteni 2.0

Update de mijloc de toamnă

Revenim cu noutăți de toamnă. Echipa proiectului s-a mărit de la 1 septembrie prin angajarea a două asistente de cercetare, Sorana Constantinescu și Ana Bleahu.

Sorana Constantinescu este doctorandă în Sociologie, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și afiliată prin coordonatoarea tezei Annegret Staiger (profesor asociat de Antropologie) cu Clarkson University, NY, SUA. De asemenea este cercetătoare junior la Centrul pentru Studiul Democrației. Din 2015 este implicată în proiectele de cercetare Cetățenia Corpului: emanciparea femeilor în România comunistă (dir. Petruța Teampău) și Organizații religioase și capitalul social al tinerilor din țările postcomuniste (dir. Bogdan Radu). Interesele sale de cercetare includ metode cantitative, metodologie implicită, psihologie socială, capital social și studii de gen.

Ana Bleahu este doctorandă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București. Ea are o vastă experiență de cercetare, fiind implicată, în calitate de sociolog, în diverse programe de cercetare socială, atât în țară cât și în străinătate, acoperind probleme importante cum ar fi migrația internațională, problematica romilor, sărăcie, mediul înconjurător și sănătate. În ultimii ani, în calitate de asistent universitar, a predat Statistică la University College London. Actualmente, Ana este pasionată de analiza spațiala a datelor cantitatative ți calitative (combinand R, NVIVO si GIS), analiza rețelelor sociale (reale și virtuale), analiza de medii sociale, precum și de etnografie pe Internet.

Suntem în ultimele stadii de pregătire a terenului cantitativ – anchetă pe bază de chestionar în școli și licee din municipiile Cluj-Napoca și București, în timp ce analizăm datele calitative culese în vara acestui an. Primele rezultate vor fi prezentate de echipă în cadrul conferinței ECREA din 9-12 noiembrie la Praga.

Căutăm asistenți de cercetare!

Salutăm!

Suntem în căutarea a doi asistenți de cercetare care să ne ajute în următoarele faze de colectare a datelor în proiectul Prieteni 2.0, cu începere de la 1 septembrie, pentru o perioadă de 8 luni cu normă parțială (1/2). Cerința obligatorie e statutul de doctorand în științe sociale. Un asistent de cercetare va trebui să își desfășoare activitatea în zona Bucuresti sau împrejurimi și al doilea în zona Cluj sau împrejurimi.

Avantajele postului cuprind lucrul într-o echipă dinamică și interdisciplinară, posibilitatea de a publica pe baza analizelor unor date primare în jurnale academice relevante, dobândirea de cunoștințe legate de design-ul și managementul proiectelor de cercetare.

Condiții de participare generale:

absolvent cu diplomă de licență în sociologie sau într-un domeniu conex;
înscris la doctorat în sociologie sau un domeniu conex, cu o temă de cercetare apropiată de subiectul proiectului;
acceptul scris al conducătorului de teză pentru a participa la proiect;
cunoștințe avansate de limba română și engleză;
cunoștințe de statistica (SPSS) și de folosire a software-urilor de analiza calitativa de date.

Conditii de participare specifice:

pregatire în domeniul științelor sociale cu cunoștințe ale metodologiilor cantitative și/sau calitative de cercetare socială,
experiență în cercetare pe teme conexe proiectului; experiența se poate dovedi prin participare în cercetari empirice sau lucrare de licență sau masterat, articole sau prezentări la conferințe pe o temă apropiată de cea a proiectului,
cunostințe teoretice în cel puțin una din ariile următoare: sociologia comunicării, sociologia copilăriei, studii media, studii internet, studii de gen si media,
abilitati de redactare de texte științifice în română și engleză, abilități redactare text pentru media sociale (avantaj),
flexibilitate și capacitate de lucru în echipă.

Cerințele postului cuprind:

participarea la cercetarile de teren împreună cu ceilalți membri ai echipei, în doua faze de colectare a datelor (una calitativă și una cantitativă),
pregatirea datelor pentru analiza (transcriere, codare), analiza datelor de teren (interviuri și date de anchetă),
organzirea rezultatelor și publicare (redactarea cel puțin a unui capitol de teză pe baza rezultatelor proiectului și a unui articol în calitate de co-autor);
activități administrative;
alte cerințe care derivă din calendarul și activitatile din proiect vor fi specificate pe măsură ce apar.

Pentru înscriere în concurs, dosarul trebuie să cuprindă:

Opis
Cerere de înscriere la concurs adresată conducătorului unităţii;
Copia actului de identitate sau orice alt document care atestă identitatea, potrivit legii, după caz. Se vor prezenta şi în original în vederea verificării conformităţii copiilor cu acestea;
Copiile documentelor care să ateste nivelul studiilor si orice alte acte considerate de candidat relevante pentru confirmarea experientei avute (e.g. certificate de competență lingvistică, diplome de absolvire a unor școli de vară etc.). Toate documentele se vor prezenta şi în original în vederea verificării conformităţii copiilor cu acestea;
Adeverintă care atestă înscrierea candidatului la doctorat;
Acord scris al conducătorului de doctorat privind participarea candidatului la proiect;
Dacă este cazul, copia carnetului de muncă, conformă cu originalul, sau, dupa caz, o adeverinţă care să ateste vechimea în muncă, în meserie şi/sau în specialitatea studiilor/extras dupa Registrul Salariatilor;
Cazierul judiciar sau o declaraţie pe propria raspundere că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcţia pentru care candidează. Candidatul declarat admis la selecţia dosarelor, care a depus la înscriere o declaraţie pe propria răspundere că nu are antecedente penale, are obligaţia de a complete dosarul de concurs cu originalul cazierului judiciar, cel mai tarziu până la data desfăşurării primei probe a concursului.
Adeverinţa medicală care să ateste starea de sanatate corespunzătoare, eliberată cu cel mult 6 luni anterior derulării concursului de către medicul de familie al candidatului sau de către unităţile sanitare abilitate. Adeverinţa care atestă starea de sănătate conţine, în clar, numărul, data, numele emitentului şi calitatea acestuia, în formatul standard stabilit de Ministerul Sănătăţii.
Curriculum vitae în format european.
Un text academic al candidatului, scris în engleză, care să nu depășească 12 pagini (ex. capitol de lucrare de masterat, articol publicat sau în curs de publicare);
Scurtă descriere a proiectului de cercetare doctorală (1 pagină).

Documentele de la punctele j), k) și l) vor fi trimise (înainte de expirarea termenului de înscriere la concurs) și în format electronic la adresa prieteni2.0@gmail.com; subiectul e-mailului va fi “Aplicatie doctorand în proiectul Prieteni 2.0 – NUME CANDIDAT –regiunea in care ar prefera să își desfășoare activitate”.

Selecția cadidaților se va face în două etape: prima etapă (eliminatorie), va consta în evaluarea de către comisie a dosarelor de candidatură, în vederea stabilirii îndeplinirii cerințelor postului. A doua probă constă în interviu, care va cuprinde și o scurtă probă practică de statistică.

Tematica de concurs

Metodologie cercetare cantitativă și analiză statistică (analiză ANOVA, analiza de regresie);
Operare SPSS;
Metodologie calitativă (organizare culegere de date, analiză și prelucrare de date)
Aria de cercetare: sociologia comunicării, sociologia copilăriei, studii media, studii internet, studii de gen si media.

Calendarul de concurs:

Dosarele de concurs se vor depune personal la compartimentul resurse umane al Institutului de Sociologie, Calea 13 Septembrie nr. 13 sector 5 Bucuresti, până la data de 18.08.2016, ora 16.00 sau prin poșta, cu confirmare de primire, cu data de livrare la sediul institutului până pe 18.08.2016, ora 16.00.

Rezultatele selecţiei dosarelor de concurs (analiza completitudinii dosarului si evaluarea calității CV-ului și a lucrării atașate la dosar) se vor publica în data de 19.08..2016, până la ora 16:00 pe site institut.

Contestaţiile cu privire la rezultatul selectiei dosarelor de înscriere se trimit până pe 22.08.2016 ora 12.00 prin e-mail la adresele insoc@insoc.ro și prieteni2.0@gmail.com (Atenție: pentru contestație se vor folosi ambele adrese de email și se va specifica în subiect: Contestație concurs Prieteni2.0!).

Rezultatele contestaţiilor cu privire la selectia dosarelor de înscriere se vor afișa în data de 23.08.2016, începând cu ora 16:00

Interviul se va desfăşura în ziua de 25 august 2016 începând cu ora 10:00 la sediul Institutului de sociologie sau prin Skype (candidatul trebuie să notifice în prealabil comisia asupra acestei opțiuni încă din stadiul de depunere a dosarului). Programarea candidaților la interviu va fi comunicată acestora pe adresa de email a candidatului.

Rezultatele Interviului se vor afișa în data de 26.08.2016 începând cu ora 17:00, pe site-ul institutului.

Contestaţiile cu privire la rezultatul interviului se trimit prin email, la insoc@insoc.ro și prieteni2.0@gmail.com (Atenție: se vor folosi ambele adrese de email!), până pe 29.08.2016, ora 17.00.

Rezultatele contestaţiilor cu privire la rezultatul interviului și rezultatele finale ale concursului se vor afișa în data de 30.08.2016 începând cu ora17:00, pe site-ul institutului. Informaţiile suplimentare se pot obţine la adresa de email prieteni2.0@gmail.com

First fieldwork April – May 2016

We have recently started our first qualitative fieldwork in the project, which consists of 12 single-sex group interviews with adolescents (11 to 18 years old) in Bucharest and a north-west city (and surroundings). The group interviews will take place in schools and will cover topics related to the nature and quality of teens’ friendships, online and offline.

We will pay attention to bridging si bonding (Putnam, 2000; Williams, 2006) types of friendships, while investigating specific dimensions of friendships online, such as levels of mutual validation (e.g. likes, comments), trust, disclosure, offering and receiving help, companionship and exclusivity, as well as resolving conflicts. Finally, we will take interest in how young people deal with cases of personal data misuses (PDM) online.

We’re up! Stay tuned… Ne-am lansat! Stați pe-aproape…

From now on, our project about the meaning of friendship for adolescents has also a website. Soon, there will be updates about the calendar and activities in the project.

You can also find us on our Facebook page.

De acum proiectul nostru despre însemnătatea prieteniei pentru adolescenți are și site. În curând vor uma update-uri despre calendarul și activitățile proiectului.

Ne găsiți și pe pagina noastră de Facebook.

Friends 2.0 – Prieteni 2.0

Meaning of friendship for adolescents in the age of social networking/ Insemnatatea prieteniei adolescentilor in epoca retelelor sociale